Bullying la Questfield International College, cronologia unui eșec educațional

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă, care necesită o abordare sistematică și riguroasă din partea instituțiilor școlare. În absența unor răspunsuri structurate și a unor măsuri documentate, efectele asupra elevilor pot fi severe și pe termen lung. Este esențial ca orice semnalare de hărțuire să fie tratată cu seriozitate, prin proceduri clare și transparente, pentru a proteja integritatea psihologică și emoțională a copiilor.

Bullying la Questfield International College, cronologia unui eșec educațional

Ancheta realizată de redacție, pe baza documentelor și declarațiilor puse la dispoziție, relevă o situație de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, care s-ar fi întins pe o perioadă de peste opt luni. Conform datelor analizate, comportamentele agresive au inclus insulte zilnice, stigmatizare medicală repetată și presiuni constante asupra familiei elevului afectat. Deși sesizările au fost transmise în mod oficial, în scris, către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, nu există dovezi documentate ale unor măsuri concrete sau ale unor răspunsuri scrise care să confirme intervenții eficiente.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Din corespondența și relatările puse la dispoziție, rezultă că familia elevului a comunicat în mod repetat, prin emailuri detaliate și cronologice, către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții și protecție pentru copil. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au fost preponderent informale și verbale, fără documentații oficiale sau planuri de intervenție clar definite. Astfel, situația nu s-a ameliorat, ci, potrivit familiei, a escaladat, transformându-se într-un tipar stabil de hărțuire psihologică și stigmatizare medicală.

Manifestările de bullying și stigmatizarea medicală

În primele săptămâni, elevul ar fi fost supus unor comportamente agresive repetate, cum ar fi insulte directe, umiliri publice și excludere socială, toate în prezența cadrului didactic titular. Ulterior, aceste comportamente au dobândit o gravitate sporită, incluzând stigmatizarea medicală. Aceasta din urmă a fost folosită în mod repetat cu scop discreditant, nu în cadrul unui context educațional sau de protecție, ci ca un instrument de marginalizare și ridiculizare.

• Jigniri și umiliri publice frecvente
• Excludere socială și etichetări degradante
• Stigmatizare medicală folosită ca metodă de marginalizare
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului

Specialiștii consultați consideră că utilizarea etichetelor medicale în acest mod depășește conflictele obișnuite dintre elevi și intră în sfera hărțuirii agravate, cu efecte semnificative asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Gestionarea instituțională a situației: absența măsurilor documentate

Analiza documentelor indică faptul că școala nu a furnizat răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea de sancțiuni sau implementarea unor măsuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile au fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clare. Această abordare a condus, conform familiei, la transferarea responsabilității către elev și familie, prezentând situația ca pe o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, minimizând astfel gravitatea fenomenului.

Presiuni pentru retragerea copilului și impactul asupra familiei

În cadrul discuțiilor cu conducerea, familia a relatat o poziționare percepută ca presiune de retragere, sintetizată prin afirmația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, primită în contextul gestionării situației de bullying, ridică întrebări privind modul în care instituția prioritizează protecția elevului față de considerentele administrative sau financiare. Redacția precizează că această formulare este redată conform relatărilor și nu reprezintă o concluzie privind intențiile conducerii.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a transmis în mod repetat solicitări scrise privind respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor divulgării în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste asumarea unor măsuri concrete pentru protejarea acestor date. Potrivit relatărilor, copilul a fost interpelat în clasă cu privire la demersurile administrative, situație care l-ar fi plasat într-o poziție de expunere și presiune psihologică. Specialiștii consideră că astfel de practici pot constitui forme de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional și documentele puse la dispoziție

Reacția conducerii la sesizările scrise nu s-a concretizat în decizii administrative asumate sau măsuri formale, ci într-un document informal intitulat Family Meeting Form. Acest formular nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni și nu este însoțit de un cadru procedural explicit. Din perspectiva jurnalistică, diferența față de un proces-verbal sau raport intern este semnificativă, iar lipsa unor măsuri documentate indică o gestionare minimală a situației.

Contextul reacției întârziate și implicarea juridică

Activarea fondatoarei Fabiola Hosu, conform documentelor, a avut loc abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, concomitent cu implicarea echipei juridice a familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale, nu în urma semnalărilor educaționale și umane inițiale.

Actualizări privind poziția oficială a școlii și reacțiile ulterioare

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinți în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările documentate ale familiei, care au semnalat comportamente constante și grave de hărțuire și stigmatizare, solicitând intervenții clare și măsuri asumate în scris. Din perspectivă jurnalistică, această poziționare poate fi interpretată drept o tentativă de diluare a responsabilității instituționale.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații suplimentare despre posibile contacte informale între reprezentanți ai școlii și alte instituții educaționale, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, cu referiri la presupuse probleme de disciplină. Redacția solicită clarificări privind aceste afirmații, subliniind gravitatea lor în contextul dreptului la educație și confidențialitate.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor și corespondenței indică un tipar în care sesizările privind bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală au rămas fără răspunsuri scrise punctuale, iar măsurile invocate au fost predominant informale și neverificabile. Această situație reflectă un posibil eșec instituțional în a asigura un mediu sigur și protectiv pentru elevi, ceea ce ridică întrebări fundamentale referitoare la mecanismele reale de protecție aplicate în Questfield Pipera.

În lipsa unor intervenții documentate și asumate, rămâne deschisă problema responsabilității efective a conducerii și cadrelor didactice în prevenirea și stoparea fenomenelor de bullying. De asemenea, este esențială o clarificare oficială privind modul în care instituția gestionează confidențialitatea și protecția copiilor în situații sensibile.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro